Sexpansiune feminină de gen masculin

by Marcela Presecan

Sunt lucruri pe care ţi le-aş spune. Toate de rău, nimic de bine. Ca să înţelegi că am nevoie de o minune. Nu pentru că vreau să pun condiţii, ci pentru că nu sunt în stare să fac minuni de unul singur. Şi poate, dacă ţi-aş spune, ai înţelege că sunt un egoist, că nu mă pricep la nimic, decât să fiu nefericit. Nu construiesc. Dărâm. Un „vigilante” într-un corp de om. Ţi-aş spune că poate-mi pare rău că n-am făcut nimic în acel moment. Unul dintre-acelea care nu se prea repetă şi nu prea au loc. Şi poate ai înţelege că însemni ceva pentru mine, pentru că…de obicei…nu cer iertare la nimeni. Dar…trebuie să-ţi spun că sunt şi zilele de mîine, acele zile de după. Ba mai mult, că zilele sunt dintre acelea în care nimeni nu înseamnă mai nimic pentru mine. Şi ştiu că îţi repugn, pentru simplul fapt că nu mă străduiesc mai mult. Dar au fost zilele de azi, când nu te-ai străduit nici tu. Ba mai mult, că zilele de azi sunt dintre acelea în care însemni, pentru mine, mai mult decît oricine. Dă-l naibii de romantism. Lasă-le dracu de vorbe-n rime. Fă cumva să uit că nu-mi este permis să te urăsc azi şi să te iubesc mâine. Nu toţi ştim ce e rău şi ce e bine. Nu suntem toţi o investiţie. Şi ştiu c-ai cheltuit cu mine câte sentimente n-ai fi dat pe nimeni. Ştiu prea bine. Aşa cum ştii şi tu că fiecare potenţial câştig, cu marja lui de risc, vine. Nevoie să-ţi spun n-ar mai fi, că oamenii pot fi şi pierderi. Mai mari, mai mici. Puţini sunt dintre-acei care intenţionează să fie sfârşit. Mai mare, mai mic. Prezidiul eşti tu. Noi nu suntem nimic. Atâtea alte lucruri ţi-aş mai spune. Deşi, mă mai gândesc, de ce azi şi nu mâine. Mă ştii pe mine. Mereu deteriorat, friabil, indecis. Mereu surpriză. Şi cu toate astea, azi aş putea să fiu o investiţie. Să zâmbesc, să prujesc, să te iubesc cât o mie. Doar că tu nu vorbeşti cu mine. Prea probabil, mâine. Nu. Stai. Mâine nu e bine. Mâine nu însemni nimic pentru mine. Poimâine. Poimâine e mai bine. Poimâine n-o să mai am nevoie de o minune. Tu nu vei mai cheltui cu mine, eu n-am să mai fiu investiţie. Fiecare cu ale lui, ambii îndrăgostiţi lulea, trăind hai-hui. Merge şi aşa, într-o lume în care toate sunt permise. Şi-apoi dacă ar fi lucruri pe care să vrei să mi le spui, spune-le răspicat, pretinde-le. Ca să te detest răspoimâine. Să nu-mi aduci crizanteme grena în dimineaţa de după, să nu facem dragoste în organza cu aplicaţii de dantelă, să nu-mi oferi un rinichi ca să mă-ntorc la tine, un dans pe o gondolă…şi aşa mai departe până duminică…când ai să constaţi că sunt o pierdere. Că nu mă pricep la nimic, decât să fiu nefericit. Că nu sunt în stare să fac minuni de unul singur. Că tu pui condiţii. Că sunt prea egoist să îmi imaginez o viaţă cu tine fără ceva eforturi să-mi fie un pic mai bine. Căci dac-ar fi să-ţi spun lucruri pe care nu ţi le-am spus încă, ţi-aş spune că sexul e bun şi cam atât. Restul e…lipsit de imaginaţie, eteroclit…

Advertisements