Pagina 89. “Apartamentul” de Marcela Presecan

by Marcela Presecan

1 Martie 2010. Club Astra “Antologie de poezie şi proză 2008-2009”. Pagina 89. “Apartamentul” de Marcela Presecan. “Cele mai bune texte în versuri şi proză citite la întâlnirile Clubului ASTRA, în cei doi ani de existenţă de până acum”. Rămân surprinsă de fiecare dată când răsfoiesc publicaţia şi constat că, de data aceasta, numele mi-e scris bine. Şi numai eu ştiu, de câte ori, în cei aproape zece ani de când scriu fel şi fel de lucrări cu caracter mai mult sau mai puţin literar, m-am văzut poreclită în fel şi chip. Cu poza, o să-mi mai ia niscaiva timp să mă obişnuiesc, însă, nu e bai…sunt ca la ştiri când îmi cădea prompter-ul…coloristica de la gât în sus este mai mult decât familiară celor care mă urmăreau “zilnic de la orele 17:00, 19:00 şi 22:00” –adică săliştenii şi poate doi, trei sibieni – uneori dând bâlbe pe fonduri gen “bacalaureat”, alteori hă-hă-indu-mă la scârţâitul reflectoarelor clătinându-se, prăbuşindu-se, stingându-se…ce mai…”sunt Marcela Presecan şi vă invit să rămâneţi în compania comico-tragică de platou”. Domnul Radu Văcărescu, preşedintele “Uniunii Scriitorilor” de la Sibiu, trecând în revistă toţi scriitorii prezenţi în antologie, ajunge la numele meu şi spune: “Arăţi diferit. Ţi-ai făcut ceva la păr.”, şi continuă, “Ca orice scriitor la început de drum, Marcela Presecan scrie mai mult denotativ decât conotativ.” Pauză. Nu pot să zic decât că am încercat să scriu responsabil şi inteligibil, pentru că de obicei mă cam ia valul. Obişnuiam să redactez nişte ştiri la TV, de nici eu nu ştiam de unde am plecat până-mi terminam de citit intro-ul. Dacă e să faci din televiziune, mijloc de promovare al literaturii române, sugerez, mai întâi, lecţii de dicţie. Lăsând gluma la o parte, l-am cunoscut pe Mihai Curtean, acordând un interviu colegei mele, înainte de lansarea unei alte antologii. Mi-l amintesc vorbind despre Clubul Astra ca despre o şansă. Nu dintre acelea care vin la pachet cu o carieră de “asistentă TV” – pentru că am realizat şi eu, în cele din urmă, că fără un amfitrion planturos n-am să am parte de aşa ceva – ci despre o şansă la a renunţa la visele altora şi a începe a-l trăi pe al tău. Ulterior, până să fie “capturată”, s-a găsit cameraman-ul care să agaţe banda casetei înainte s-o scoată din cameră. Interviul lui Mihai nu şi-a găsit corespondentul pe ecran. Mesajul lui a ajuns acolo unde a ajuns caseta după ce regia a considerat recuperarea informaţiei înregistrate “exclusă”. Şi până la urmă, era doar un interviu cu un om de cultură, uşor substituibil cu un altul din zecile pe lună pontate de colega mea “reporterul”. Cenaclul în cadrul căruia am citit “Apartamentul”  a fost difuzat pe post – asta datorită faptului că făceam parte din redacţie…practic mi-am obligat cameramanul să vină să filmeze –  şi-mi amintesc colegii din TV făcând referire la culoarea feţei mele. Eram roşie ca focul. Era clar. Aveam talent, dar nu eram de televiziune. S-a dovedit, până la urmă, că dădeam cât de cât bine pe ecran atunci când nu mă înroşeam. Ieri, când am primit de la Mihai cele trei copii ale antologiei, mi-am dat seama de ce am renunţat la televiziune. Talentul nu se măsoară cu imaginea. Timpul nu se măsoară cu emisiuni săptămânale difuzate o dată, ci, mai degrabă, cu pagini tipărite o dată pentru o viaţă. Şi pentru că, modest dar sigur, am fost şi eu realizator TV, mi-am acordat un moment de celebritate. Mi-am imaginat Sala de Consiliu Corpul B al Bibliotecii Astra abundând de personalităţi locale, forfotind a jurnalişti acostând un subiect de senzaţie. Microfoane ciocnindu-se, operatori încăierându-se, obturatoare deschizându-se, bliţuri incandescente incomodându-ne. Şi-apoi mi-am zis că sunt grozav de naivă. Era o lansare de carte, nu o prezentare de modă. Şi ca să închei cum se cuvine: “Mulţumesc familiei mele care m-a sprijinit, editurii Imago şi colegilor mei de breaslă – Ovidiu Baron, Cristian Cătălinoiu, Dumitru Chioaru, Rita Chirian, Vlad Stângu, Silviu Guga, Dan Herciu, Anda Ionaş, Nicolaie Lazăr, Emil Cătălin Neghină, Daniela Popa, Marinela Porumb, Sever Purcia, Alex Radu, Călin Sămărghiţan, Camelia Silea, Andrei Terian, Radu Vancu, Dragoş Varga, Emilia Zăinel (are doar 20 de ani, asta da realizare) – librăriei HUMANITAS pentru că a acceptat să distribuie gratuit această antologie, prietenei mele Adela care a venit tocmai de la Bucureşti pentru a fi acolo, şi, mai ales, editorului cărţii, Mihai Curtean, care a făcut ca totul să fie realizabil.” Ei, hai! Un discurs? Marcela, nu crezi că îţi permiţi cam mult?  Cu toate astea, vorbeam serios. Antologia o găsiţi la Humanitas şi…repet…mă găsiţi la pagina 89 🙂

Advertisements