Veneţia Cugetelor Mele

by Marcela Presecan

Şi plouă iar…
Aşa cum a plouat şi ieri,
La fel cum va ploua şi mâine.
Secvenţial, dar sigur
Îmi joc rolul
De părtaş la ultimul secol al delirului.
Şi geme pământul
Că s-a certat cu cerul
Plouă în sens invers,
De jos în sus,
Înecat e totul, întrucât,
N-a ştiut omenirea
Să pună pavăză
Suliţelor lichide
Ale schimbărilor morbide.
Şi plouă iar…
Şi curge noroi
Şi-abuză de noi
Lutul ce îşi proclamă
Din nou,
Supremaţia.

De prin 2005 – toamna – prima si ultima mea poezie…

Advertisements